În Târgu Mureş pe b-dul: 1 Decembrie 1918 la nr. 32 se află Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă nr.1. Până în anul 2006 era cunoscut sub denumirea de Şcoala Ajutătoare şi Şcoala Specială. Înainte de anul 1990 erau copii mai mulţi pentru că toate devianţele comportamentale erau trimise în şcolile speciale. Acum în şcoală nu mai intră decât copii care au un CES (cerinţe educative speciale) sever, orientaţi de către Comisia Judeţeană de Expertiză şi Evaluare. Sunt mai puţini, însă se lucrează mai greu cu ei. După anul 1990 copiii care nu au probleme foarte mari sunt orientaţi spre şcolile cu învăţământ de masă. Cum poţi să aduci copilul la o astfel de şcoală ? Dacă un părinte observă că are un copil cu probleme se adresează medicului. Medicul observă carenţele copilului, după care îi face o trimitere la Comisia Judeţeană de Expertiză şi Evaluare care orientează, sau nu, copilul spre o astfel de şcoală. Părintele se poate adresa şi comisiei de evaluare internă a şcolii care poate recomanda copilul comisiei judeţene de evaluare pentru obţinerea acordului. Orientarea şcolii pentru educaţie incluzivă este înspre abordarea foarte timpurie a problematicii copiilor cu dizabilităţi. Mai nou este pus un accent deosebit pe reabilitarea de la o vârstă cât mai mică a copilului.

În această şcoală pe lângă care trecem de multe ori fără să realizăm câte lucruri aproape imposibile se întâmplă în ea, am stat de vorbă cu doamna Director adjunct Angelica Moldovan pe care am întrebat-o dacă au copii cu deficienţe fizice majore, copii în cărucior care nu se pot deplasa la şcoală şi ce se întâmplă cu ei? Domnia-sa mi-a răspuns: Avem şi asemenea copii cu care se lucrează ambulatoriu. Avem profesori care se deplasează la domiciliul copilului. Se fac tot felul de terapii asupra acestui deficit urmând ca în perioada cea mai scurtă copilul să fie adus în unitatea şcolară pentru şcolarizare. În şcolile de masă profesorii pot observa că un anumit copil are probleme, ei recomandă părinţilor să ia legătura cu comisia noastră internă de evaluare. Comisia verifică copilul dacă într-adevăr are o problemă după care îl propune, sau nu, pentru o anumită terapie. Avantajul este că această comisie internă poate interveni rapid în problematica copilului. Îl orientează la o terapie rapidă şi, datorită acestui fapt, avem foarte mulţi copii din şcolile de masă care vin numai pentru terapii. Avem un segment foarte bine pus la punct şi anume acela de reabilitare audio-verbală unde vin copii pentru demutizare şi pentru a fi pregătiţi pentru integrarea şcolară.

În şcoală lucrează profesori şi cadre medicale despre care doamna Director Angelica Moldovan îmi spunea că: eu îi numesc specialişti şi sunt mândră de colectivul care lucrează în unitatea noastră. Avem specialişti pe toate segmentele terapeutice pe care le servim atât pentru copiii din şcolile de masă cât şi pentru copiii cu cerinţe educative speciale. Avem logopezi foarte buni. Avem chinetoterapeuţi foarte buni şi suntem mândri de asta. Problema şcolii noastre este că până în anul 1990 şcoala specială era un subiect tabu, lumea privea cu alţi ochi problematica acestor copii. După anul 1990 datele problemei s-au schimbat, iar de o vreme ne-am transformat în Centru Şcolar pentru Educaţie Incluzivă. Asta înseamnă că orice copil trecut prin comisia noastră internă de evaluare poate beneficia de terapii pe segmentul lui de carenţă. În şcoală avem cam 110 copii şi mai avem profesori de sprijin în teritoriu, în şcolile de masă care se ocupă de copiii cu probleme din şcolile respective şi cu care lucrează în baza unor programe adaptate la nivelul de dezvoltare al copilului.

Foarte importantă este metodologia de lucru cu astfel de copii. Dacă în şcolile normale învaţământul se desfăşoară după o programă normală, în şcolile cu educaţie incluzivă, după spusele doamei director adjunct, învăţământul se face printr-o alternativă educaţională numită Pedagogie Curativă. Prin acest sistem copilul cu CES parcurge etapele de învăţămînt în cicluri numite „epoci”. Se merge cu paşi mărunţi, fiecare „epocă” având momente recreative la introducere. Copilul este luat foarte, foarte frumos şi introdus în tematica lecţiei după care fiecare „epocă” se încheie cu o mică povestioară într-un cadru cât se poate de recreativ. Profesoarele de la catedră sunt toate specializate pe segmentul pedagogie curativă şi lucrează în două schimburi. Avem şi cabinetele de: chinetoterapie, logopedie, pshihologie, reabilitare audio-verbală şi cabinetul, l-aş numi eu, de art-terapie care funcţionează non-stop. Şcoala nu este în sistem internat însă suntem dotaţi cu cantină şi asigurăm gratuit copiilor o masă caldă de prânz. În oraş mai există un centru de acest fel pe strada Mărăşti şi unul la Reghin.

Şcoala pentru Educaţie Incuzivă nr.1 are probleme în sensul că este o clădire veche, fără să se fi făcut investiţii prea mari în ea. Clădirea nu permite atâtea spaţii de terapii pentru câţi copii ar avea nevoie. În acest sens doamna Moldovan mi-a spus: ne-am propus împreună cu doamna director Claudia Grec să intrăm într-o reparaţie capitală a acestei clădiri. S-au obţinut deja fonduri în acest sens. Am dori să construim pe grădina şcolii o nouă clădire care să aibă tot ce este necesar unui Centru pentru Educaţie Incluzivă, chiar şi un lift pentru transportul copiilor de la un nivel la altul. De doi ani de zile încep să vină ceva bani. Am reuşit să schimbăm ferestrele, să introducem în fiecare clasă câte un convector pentru încălzit. Începem să ne dotăm cu mobilier corespunzător unei şcoli speciale. Am fost cuprinşi într-un proiect Phare în urma căruia am primit un microbuz cu care aducem copiii din teritoriu (judeţ) la terapii.

Un lucru foarte interesant am aflat de la interlocutorul meu: Din punct de vedere al densităţii copiilor cu cerinţe educative speciale judeţul nostru se poate împărţi în trei zone. Zona de nord a reghinului cu împrejurimile până la Topliţa, zona de centru a târgu mureşului cu împrejurimile şi zona de sud, a sighişoarei. Lucrând la un proiect al ministerului în care se cereau date despre copiii cu CES din judeţ doamna profesoară de formaţie psiholog, a observat că densitatea problematicii CES este mai mare în zona de nord şi în zona de centru. Factorul care influieţează asupra părinţilor este mediul. În zona de nord se cultivă şi se dezvoltă foarte bine pomicultura, prunele şi de la consumul de alcool vin urmările. În zona de centru există o poluare a mediului datorită dezvoltării industriei care împreună cu cultura viţei de vie duc la naşterea acestor copii cu probleme într-un procent mai ridicat. În partea Sighişoarei s-a observat o problematică de tip logopedic. Foarte mulţi copii au nevoie de terapii logopedice. Privind harta judeţului din acest punct de vedere domnia-sa mi-a spus: mi-aş dori ca în perspectivă, pe problematici, să se dezvolte trei centre puternice de educaţie incluzivă. Unul la Reghin, unul, sau poate două, la Târgu Mureş şi unul care să acopere zona Sighişoara. Aceste centre să aibă posibilitatea intervenţiilor precoce, grădiniţe, segment educativ cu clasele I-VIII, cu o oarecare formă de profesionalizare în funcţie de dizabilităţile copiilor şi cu un atelier protejat pentru aceşti copii care să pregătescă forţa de muncă pentru teritoriu.

La finalul discuţiei doamna Director adjunct a ţinut în mod deosebit să vorbească despre performanţele obţinute cu copiii şcolii: pot spune că avem şi împliniri profesionale. Pe segmentul activităţilor sportive anul trecut la Special Olympics de la Oradea grupul nostru s-a întors cu opt medalii de aur obţinute de: Istvan Andrasi, Janos Banfi, Bela Buzi, Andras Feri, Attila Fogarasi, Istvan Hortvath, Ianos Kalo şi Bela-Norbert Lanerd, una de argint obţinută de Attila Szabo şi o menţiune obţinută de Peter Ghiurca. Avem participări cu o trupă de dansuri tradiţionale maghiare şi rrome. Am participat la festivalul de la Costineşti alături de formaţii din 40 de judeţe, de copii normali. Trupa noastră, sub îndrumarea doamnelor profesoare Maria Kiss, Iudit Szekely şi Greta Matei, a reprezentat cu succes judeţul Mureş şi nu s-a observat nici o diferenţă între ei şi copiii normali. Un mare succes al nostru a fost când am câştigat diploma de excelenţă şi placheta pe care am primit-o la Festivalul Internaţional de Folclor ţinut la Târgu Mureş.

Noi cei care trecem adesea pe trotuarul din faţa şcolii, noi cei care ne mai oprim din când în când şi vă cerem sprijinul vă dorim să câştigaţi cât mai multe medalii pentru că le meritaţi din plin.

Nelu SABĂU